Reducerea dezinformării online este una dintre activitățile din care nu urmăresc un anumit fel de beneficiu personal ci doar să mă simt util societății, să pot da înapoi lucruri pe care le pot da. Așa cum tata, Nicolae Coman, scrie fără beneficii pe Wikipedia Română și în alte limbi, fiind în top 10 național, eu mă voi implica în sferele de securitate cibernetică, protecție, luptă împotriva dezinformării – cu toate că acest lucru poate atrage „dușmani cibernetici”.

(PS: Tata, este și în 2026 pe locul 8 după numărul de editări – a se observa că restul nu au nume public)

Voi reveni cu completări zilnice ale acestui articol. Pentru propuneri de colaborare, investigații OSINT (open source intelligence) și documentări despre amennințări cibernetice, vei ști cum să mă contactezi.

Informarea dezinformată – o formă mai inocentă

M-am tot gândit ce termen să dau acestui fenomen. Am descoperit un fenomen care a crescut semnificativ din cauza inteligenței artificiale – mai exact, oamenii se încred prea mult în rezultatele generate fără a mai verifica realitatea. Am documentat un exemplu de caz în acest articol unde un admin de bună credință al unui grup de facebook a încercat să informeze comunitatea însă a comunicat un conținut inexistent, deformat. În articol am exemplificat și pașii prin care am verificat corectitudinea informațiilor și care este adevărul nunanțat corect. Articolul era parțial corect, dar nunața profund dezinformativă, chiar cu efectul inducerii de panică pe piața muncii IT creând senzația că alte echipe întregi de ITsti sunt demise din cauza utilizării inteligenței artificiale.

Surse:

1. Wikipedia

Trebuie să cunoști următoarele lucruri despre parola ta:

• dacă parola ta este ușor de ghicit, prea scurtă sau prea simplă, sunt șanse ca un atacator să încerce să o spargă în diverse locuri în care ai conturi (mai ales dacă respectivele site-uri sunt slab securizate) și mai ales dacă folosești aceeași parolă peste tot
• unele aplicații și siteuri pot să nu cripteze parola în realitate, asta înseamnă că poate fi vizibilă
• dacă un site nu este bine securizat (și aici nu mă refer numai la bara verde) parola ta poate fi interceptată și de un alt atacator
• dacă cineva ți-a furat parola și obține date despre locurile unde ai conturi sau cum se numește adresa ta de e-mail, ar putea să încerce să îți fure și mai multe date din și mai multe conturi
• un atacator nu trebuie să știe parola ta pentru a avea acces la conturile tale. Dacă dai click pe linkuri suspecte, sesiunea ta de utilziator autentificat pe anumite site-uri poate fi furată. De asemenea, dacă permiți accesul unor aplicații terțe în interiorul altora, acestea ar putea colecta date despre tine (ex. Addons în Google Drive, Aplicații Facebook, Aplicații pe telefonul tău, butonul de Facebook Login)

Îți recomand:

• măcar o dată la câțiva ani, mai schimbă parolele
• nu folosi aceeași parolă peste tot
• dacă ai multe parole, nu le ține într-un loc ușor de pătruns. Poți chiar să utilizezi un Password Vault Software
• nu folosi parole simple, scurte și formate din litere prea apropiate pe tastatură
• chiar dacă ai schimbat parola, nu uita să mai verific și cine are acces în contul tău, ce IP-uri se loghează și ce aplicații au acces la datele tale în fiecare platformă

O regulă pe care mă bazez de fiecare dată când relaţionez cu oamenii din jur este regula reciprocităţii sentimentelor.

Oferă oamenilor ceea ce îţi oferă ei sau, mai bine, ceea ce au nevoie, ca apoi să te aştepţi să primeşti acelaşi lucru, fără a fi egoist, însă.

Excludem, deci, cazurile de manipulare emoţională despre care nici nu vom mai aminti în acest articol. Poate în altul.

Stăteam azi şi mă gândeam la toţi acei oameni care:

• au o teamă de a se simţi singuri;
• au o lipsă de încredere în partenerul lor sau chiar în oameni în general;
• speră să primească o oarecare răsplată pentru fiecare sentiment (de tipul: „sper că apreiezi că mă bucur pentru tine”, „dacă îţi arăt iubirea în acest mod, trebuie să faci la fel” ş.a.m.d.);
• se aşteaptă la anumite tratamente din partea celor din jur (apreciere, încredere, respect, să nu fie trădaţi, promptitudine) pentru că şi ei le aplică.

În viaţa de zi cu zi întâlnim tot felul de oameni cu care interacţionăm mai mult sau mai puţin.

Unii oameni au o empatie naturală faţă de trăirile tale (trăirile care se pot observa).

Poate aşa este firea lor sau poate că, la primul contact cu acea persoană, ţi-ai pus în valoare partea frumoasă a sufletului tău. Sigur ai zâmbit natural sau ţi-ai făcut intrarea frumos şi elegant, pe placul persoanelor cu care interacţionai în acel moment.

Prima impresie contează şi unii oameni chiar simt că se completează cu tine, de parcă te-ar cunoaşte de-o viaţă.

Sau poate acei oameni te apreciau deja fără să vă cunoaşteţi sau chiar poate fi vorba de un admirator / o admiratoare.

Regula reciprocităţii sentimentelor este cea care guvernează situaţiile prezentate mai sus.

Un simplu zâmbet poate să-ţi aducă prieteni valoroşi şi îţi pot face sufletul mai accesibil pentru oamenii din jur. Oamenii empatizează mult şi, de regulă, fug de emoţiile negative. ZÂMBETUL TĂU E PUTERE PENTRU OAMENI. Tu chiar poţi da energie celor din jur.

Ştiai că bebeluşul poate simţi când mama lui este tristă sau fericită? Ne naştem cu empatia.

Unii oameni chiar nu te plac la prima vedere.

Stă în instinctul natural de autoprotejare al omului să respingă tot ceea ce ar putea face rău corpului, creierului sau sufletului  lui (ei bine, tot creierului, de fapt, dar hai să fim mai metaforici! ).

Sigur ţi s-a mai întâmplat şi ţie să nu placi pe cineva, pur şi simplu, fără un motiv. Expresia „fără motiv” este inexistentă pentru mine. Dacă analizezi mai bine, poate chiar ştii răspunsul. (Inserez aici un sfat: Ai încredere în instrinctul tău, dar acordă şanse oamenilor.)

Cauze posibile pentrun care oamenii nu te pot plăcea de la prima vedere: ai avut o atitudine nepotrivită momentului, pe chipul tău se citeşte un interes nepotrivit pentru grupul în care eşti, ai transmis un impuls emoţional negativ atunci când persoana te-a observat prima dată (furie, ură).

Regula reciprocităţii spune că: Prima impresie despre oameni se formează prin prisma intersectării propriilor impulsuri emoíonale cu ale celorlaţi. SIMTE-TE CU OAMENII AŞA CUM ÎŢI DOREŞTI SĂ SE SIMTĂ ŞI EI CU TINE.

Unii oameni nu-şi respectă promisiunile faţă de tine.

Vei întâlni milioane de situaţii în care oamenii nu-şi vor respecta promisiunile faţă de tine. De la lucruri chiar mărunte (fie că vor uita să-ţi dea 1 leu înapoi, fie că vor întârzia la o întâlnire sau că o vor amâna „pe ultima sută”) până la lucruri grave (cum ar fi trădarea prieteniei, sau persoane care te vor înlătura pentru interesele lor).

Majoritatea acestor situaţii pot fi nevinovate, nesăbuite şi pot veni din partea prietenilor. Grav cu adevărat este atunci când cineva o face intenţionat din motive mai obscure…

În fine, unde doresc să punctez este că nerespectarea promisiunilor este o treabă relativă. Ceea ce pentru tine este important, pentru altcineva poate fi o banalitate. Noi ne protejăm mintea de gândurile redundante (în mod instinctual) şi nu procesăm foarte mult informaţiile pe care le clasificăm ca fiind neimportante.

Dacă cineva îţi promite că ajunge la fix şi întârzie de fiecare dată, acea persoană poate crede că este chiar îndreptăţită să întârzie din cauza traficului sau al oricărui motiv suficient de concludent pentru acea persoană. Nu contează că tu aştepţi cine ştie pe la ce colţ şi cine ştie cât timp pentru că ai ajuns şi mai devreme, ca de obicei. (Trebuie punctat că reciprocitate aici nu înseamnă neapărat că, dacă eşti punctual, şi celălalt va fi punctual. Dar, îl poţi face să fie punctual dacă îi transmiţi foarte clar că este important pentru tine ca acea persoană să nu intârzie).

Dacă un partener nu îşi ţine promisiunile de business, este posibil să nu o facă chiar intenţionat, chiar dacă banul dictează. Este posibil ca acel partener chiar să nu perceapă cât de important era pentru tine acel client pe care trebuia să-l onorezi. Tu îţi pui integritatea faţă de client în joc. Partenerul are încredere în relaţia dintre voi şi crede că „nu te superi dacă te amână puţin”.

Dacă cel mai bun prieten îşi încalcă promisiunea, poate el chiar crede că nu ai cum să te superi pe el pentru că ştie cât de puternică este legătura dintre voi.

Concluzia: Eu văd aici o necesitate a legii reciprocităţii. TRANSMITE-ŢI GÂNDURILE CU ÎNCREDERE PENTRU CA CEI DIN JUR SĂ LE RESPECTE CU ÎNCREDERE.

Unii oameni nici nu te iau în seamă, de parcă nu ai exista.

Am cunoscut pe cineva la un momentdat care avea foarte puţini prieteni. Chiar eram curios de ce acea persoană nu doreşte să aibă mai mulţi prieteni pentru că nu părea să aibă vreo problemă în acest sens. Nu avea nici o timiditate excesivă, era o persoană foarte caldă şi deschisă.

Răspunsul a fost: „Dar de ce să vorbesc cu alţii dacă ei nu vorbesc cu mine?”.

Aici principiul reciprocităţii este o capcană în care mulţi cad. Oamenii tind să îi observe mai mult chiar pe oamenii care caută atenţie, nu pe cei care stau în colţul lor neobservaţi. De-aia şi există căutători de atenţie: pentru că funcţionează!

Mai mult de atât, oamenii nu se pot deschide faţă de oamenii care se închid în cochilia lor. Foarte puţini pot.

Desigur că, în orice relaţie interumană, trebuie să fie una dintre părţi cea care face primul pas de a se deschide către cealaltă parte, dar cealaltă persoană trebuie să reacţioneze, să răspundă cumva.

Dacă vei continua să te retragi din ce în ce mai mult faţă de oameni, vei crea această impresie generală despre tine şi oamenii se vor comporta cu tine ca atare.

Reciprocitatea: REACŢIONEAZĂ LA INTERACŢIUNILE OAMENILOR CU TINE, LA ACŢIUNILE LOR FAŢĂ DE TINE. FĂ PRIMUL PAS LA NEVOIE DACĂ DOREŞTI SĂ INIŢIEZE ŞI EI ACŢIUNI REFERITOARE LA PERSOANA TA. De exemplu: ZÂMBEŞTE CA SĂ ŢI SE ZÂMBEASCĂ.

Un exemplu foarte bun aici este situaţia admiratorului / admiratoarei fără certitudinea reciprocităţii sentimentului. Sunt situaţii în care ea sau el nu dau semnale clare celelaltei persoane privind sentimentele deşi le cunoaşte pe ale lui / ei. Asta pentru a nu-l / nu o răni sau din cauza nesiguranţei sau pentru că există o oarecare nehotărâre.

Pentru cel aflat în cauza de a se îndrăgosti sau de a admira foarte tare o persoană, lipsa unui răspuns poate fi destul de amăgitoare şi poate răni mai tare ulterior decât un „nu” clar, dar elegant. Păcat este că unii oameni îşi ascund sentimentele chiar faţă de partenerul de viaţă. Adevărul poate rezolva majoritatea situaţiilor. Trebuie doar comunicat clar, în cuvinte, adecvat, aşa cum ai voi ţi tu să-l afli. NU FĂ ALTUIA CEEA CE ŢIE NU-ŢI PLACE.

Concluziile legii reciprocităţii sentimentelor:

1. Zâmbetul tău e putere pentru oameni. Emoţiile pozitive dau energie celor din jur.
2. Simte-te cu oamenii aşa cum îţi doreşti să se simtă şi ei cu tine.
3. Transmite-ţi gândurile cu încredere pentru ca oamenii să ţi le respecte cu încredere. Nu te aştepta ca alţii să facă neapărat ceva de la sine.
4. Reacţionează la interacţiunile oamenilor cu tine pentru ca aceştia să acţioneze. Nu-ţi ascunde sentimentele pentru cei din jur. Deschide-te primul faţă de alţii şi chestia asta va deveni bidirecţională aproape simultan.
5. Nu fă altuia ceea ce ţie nu îţi place (învăţătură populară).

Disclaimer: Regula reciprocităţii simultane nu este un concept bazat pe descoperiri anterioare sau pe articole şi cărţi şi nu beneficiază de o documentare temeinică. De asemenea, este posibil ca acest articol să nu cuprindă toate cazurile şi ideile care pot fi derivate plecând de la acest subiect. Conceptul prezentat este o simplă idee a autorului. Nu se recomandă tratarea întocmai a celor prezentate în articol şi nici bizuirea pe aceste idei, dar se recomandă o dezvoltare ulterioară a ideilor cu precizarea sursei. Nu se acceptă copierea conţinutului pe alte site-uri sau suporturi. Articolul face obiectul dreptului de proprietate intelectuală.