Un blând popas al nemuririi,
Definiția eliberării conștiinței.
Dezlănțuie prin voia firii
Lăuntricul profund ființei!

Tu ești propria-ți conștiință,
Iar gândul propria-ți cunoaștere!
Te pierzi mereu în neființă
Dacă nu ai recunoaștere…

Te indemn, să creezi cunoașteri noi
Pentru tine, pentru alții, pentru noi!
Te indemn, să cunoști valori profunde
Să transmiți vibrații, unde…

… căci nemărginirea lumii și haosul
Există în fiecare popas al firii
Iar energia creatoare, patosul
Dezlanțuie voia găndirii.

–-—–––
Poezia ilustrează filizofia proprie potrivit căreia realitatea pe care o percepem, universul și propria noastră existență se limitează până acolo unde pătrunde gândul nostru, voința creatoare. Omul este insuși propria-i conștiință, iar interacțiunea cu alte conștiințe, idei, valori îi potențează propria-i existență prin două moduri: fie prin creație, fie prin a cunoaștere. Condiția esențială a creației generatoare de cunoaștere este să provină din interiorul ființei în urma unor procese cognitive profunde din interiorul individului. Conștiința are capacitatea de a se expanda la infinit pe măsură ce înglobează mai multă cunoaștere, iar cunoașterea nu poate fi creată decât în gândul meu sau al altcuiva, doar dacă vreau să fac asta și dacă dispun de energie creatoare.

Indemnul la a crea, mai exact la a lăsa o urmă și indemnul la a cunoște mai mult au rolul de a-l convinge pe cititor că acestea sunt singurele modalități prin care putem continua să existăm în timp. Omul se pierde pe el însuși în fiecare moment dacă nu creează gânduri,acesta fiind un proces continuu, probabil ireversibil. O dată cu încetarea gândurilor, în mod firesc, încetează și existența.

Eliberarea poate fi obținută numai prin procesul creativ sus prin consumarea unui act artistic. Nu este precizat nici un anumit tip de act artistic pentru că sunt prea multe modalități de a le exercita și fiecare își are subiectivismul propriu.

Data: 12.11.2023

Tresăltau două amurguri,
Sus pe cerul argintiu,
Racorindu-se în neguri,
Tresăltau pustiu…

Atingându-și două guri,
În altarul ruginiu,
Răsuceau din 2 balauri
Se-atingeau târziu…