Am ales să fiu acolo pentru că 3 km de Family & Fun Run sunt accesibili oricui, chiar și mie după operația de hernie. O să fie primul cros la care voi merge în loc să alerg (mint, am mai mers și la un maraton când ajunsesem la limită). Sper că va fi o experiență la fel de faină și să simt vibe-ul comunității dintr-o perspectivă mai puțin competitivă.

My 2  cents: evenimentul este gratis, (locurile sunt limitate)

Pe lângă cursă, experiența e vie: Aleea bolilor rare, standuri pentru sănătate, consiliere nutrițională, tur de laborator. Câștigătorii vor primi pe lângă medalii. niște premii diferite față de ceea ce mai vedem pe la alte evenimente: consiliere genetică și realizarea unui test genomic acreditat.

„Run for Genomics” nu e doar o cursă. E un mesaj puternic despre prevenție, diagnostic corect și tratament personalizat, în special pentru pacienții cu boli rare. E și un semnal de alarmă: acces inegal la testare, lipsa unor standarde unitare, nevoia de formare continuă.

Recomand să veniți. Nu pentru aplauze. Ci pentru sens  că ceea ce se întâmplă la „Genomică” ar putea pune România pe hartă, cândva.

Detalii și regulament: genomica.gov.ro/runforgenomics

S-au urcat kilometri buni pe munte, pe stânci și prin pădure. Am văzut, simțit și auzit o lume nouă, ceva ce nu este dat oricui să vadă. Trebuie să intrați în pădure la munte!

Am urcat, cred că 2 km, pe un deal stăncos, parcă sugrumat de 2 munți de piațră. La jumătate, nu vedeam capătul drumului nici înainte, nici înapoi. În sus vedeam munții pe stânga și pe dreapta, iar pe stâncile lor aproape de o verticalitate perfectă, cumva, stăteau niște brazi atât de înalți că aveai impresia că zgâriau cerul. Pe pământ se aflau roci și pietre, iar cele mai interesante erau bucățile ușiașe de lemne, acele buturugi pe care dacă te așezai se făceau pulbere. Mi-am înfipt bățul fix prin scoarța unei astfel de buturugi.

La finalul acestui drum se aflau niște scări din pământ buretos, iar mai sus, în pădure, alergam pe un covor verde de mușchi și licheni.

Tot în pădure am întâlnit o zonă cu copaci căzuți, cu mii de crengi lungi perfect verticale ce păreau niște spini uriași printre care trebuia să alergăm. La câteva sute de metri se aflau braziimai „tineri” care își întindeau miile de crengi pe orizontală.

Pajiștile verzi întinse pe dealurile din Piatra Neamț urcau pe muntele din ce în ce mai abrupt. În dreapta și în stânga aveam văile adânci cu miile de brazi aliniați într-o perfecțiune dumnezeiască.

Merită menționată liniștea pădurii. Erai doar tu cu respirația ta. În unele zone se mai auzeau milioanele de gâze. Am găsit o zonă de câțiva brazi plini de păsărele. N-am întțlnit atăta larmă naturală în nicicând și nici în toată pădurea! Nu îmi explic de ce erau toate adunate acolo.

Acum câteva sătpămâni am fost la Campionatul Național de Alergre montană de 12 km de la Câmpulung Moldovenesc. Și acolo am avut parte de un traseu aparte. Urcam pe munte prin pădure și simțeam din 500 în 500 de metri cum se face din ce în ce mai răcoare. Interesant a fost că am trecut printr-un fel de zonă crepusculară (pe o distanță cam de 50 metri) unde temperatura era extrem de mare – cred că erau cam 35 de grade, deși în restul pădurii erau undeva la 10-15 grade.

Îmi pare rău că nu am poze, nici filmări.

Promit că la anul filmez și fac un colaj interesant.

Esenţa managementului unui eveniment sportiv constă chiar în gestionarea tuturor situaţiilor neprevăzute cu rapiditate şi pe lângă aceasta, în planificarea riguroasă a tuturor variabilelor ce pot fi controlate de către organizatori.

De la 0, la 8! Iată ce trebuie să faci pentru a organiza un cros:

1. Responsabiliatea față de un public numeros și divers

Un cros nu este o joacă. Îți asumi responsabilitatea că tu vei fi entitatea care va uni într-o împrejurare comună mai multe entități. Vei colabora cu participanții, voluntarii, părinții, antrenorii, profesorii, companiile și cu anumiți factori decizionali, cu instituții ale Statului, ONG-uri, mass-media și cu spectatorii sau cetățenii care se intersectează cu evenimentul.

2. Alege scopul sau lasă scopul să te aleagă.

Eu prefer varianta 2. Dacă ai o misiune clară și reală, atunci nu vei duce lipsă de participanți (în cazul în care muncești să-i aduci). Misiunea, scopul și obiectivele sunt primele lucruri de definit în orice proiect sau afacere sau eveniment sportiv, cultural sau de orice fel. Acestea vor dicta strategiile tale, îți vom impune viteza de lucru și te vor îndruma în deciziile viitoare.

Dacă organizezi un eveniment de dragul de a-l organiza sau pentru că ai o idee „strălucită”, dar neverificată, s-ar putea să nu ai succes. Dacă îți dorești un eveniment cu mulți participanți, trebuie să te asiguri că le oferi ceea ce ei își doresc: o anumită experiență, un anumit set de amintiri, un anumit tip de distracție, ocazia de socializare sau de exteriorizare ș.a.m.d.

3. Gândeşte-te la tot.

Planifică, rectifică, replanifică. Vei redacta aceleași schițe de mai multe ori până le vei găsi o formulă mai aproape de ceea ce ți-ai imaginat inițial. Va trebui să ții cont de fiecare categorie a publicului cu care vei interacționa și să îți schițezi foarte bine fluxul activităților înainte de eveniment, în timpul și după acesta. Legile sunt importante și sunt primele lucruri după care trebuie să te ghidezi pentru că ele îți vor pune cele mai mari piedici. Nu insinuez că legile sunt rele. Au rostul lor și au niște fundamente care te vor feri pe tine și pe cei din jur de evenimente neplăcute.

4. Deleagă

Sunt atât de multe elemente de luat în considerare încât sigur vei pierde detalii din vedere îndiferent de cât de organizat și performant ești ca persoană. Pur și simplu, sunt prea multe amănunte și activități de realizat simultan. Dacă vei reuși să delegi responsabili pentru cât mai multe sarcini, atunci, vei avea un eveniment reușit.

5. Fii cu inima în joc!

Dacă organizarea unui cros nu îți face inima să bată de emoție înainte de start, înainte de pocnetul pistolului, înseamnă că nu faci ceea ce trebuie. Sportul cere pasiune. Pe lângă asta, sportul cere sacrificiu pentru că nu ia pauză niciodată. Dacă sportivii nu au pauză, nici organizatorii de evenimente sportive nu vor putea avea pauză.

6. Acceptă că munca ta nu se termină nici măcar a doua zi după eveniment.

Că tot vorbeam despre sacrificiu. O să ți se pară că evenimentul nu o să se mai termine niciodată deși ultimul participant a trecut linia de sosire de mult. Acceptă ideea și du până la capăt ceea ce ai început. Oricum, peste câteva zile va trebui să te pregătești deja pentru ediția de anul viitor.

7. Obţine feedback.

Cel mai împortant, la finalul unui eveniment este să obții părerile tuturor oamenilor care au interacționat cu evenimentul tău. Eu o numesc chiar cercetare de marketing pentru că o fac destul de organizat prin studii planificate cu atenție și pe baza unor obiective predefinite. Nu recomand solicitarea unui feedback de dragul de a-l obține. Acesta trebuie să fie util cu adevărat și să servească în adoptarea unor dezicii strategice de dezvoltare.

8. Nu te limita. Progresează constant.

Cu pași mici, dar fermi, trebuie să progresezi. Adaugă de fiecare dată elemente noi. Ideile vor apărea pe parcurs dacă ești pasionat. Poți introduce elemente de divertisment, tehnologie, poți crea noi oportunități de interacționare între participanți și cel mai important, vei putea crea amintiri.

Pentru început, să eliminăm ideile preconcepute despre vârstă – singura scuză, sau mai bine spus teamă, a celor ce au depășit vârsta mea numai prin experiență este aceea că am doar 24 de ani.

Dar, trecând peste, să analizăm puțin ce este Asociația Municipală de Atletism din București.

AMA București este o asociație sportivă de drept privat a unor cluburi sportive din capitală. Este înființată de dinainte de 2000 și până în 2017 a fost condusă de același om. Actualul președinte, domnul Rugină Gheorghe (vârsta respectabilă de 84 ani), este o somitate a atletismului.

Domnul profesor a antrenat sportivi participanți și medaliați ai Jocurilor Olimpice, a organizat sute de competiții, a arbitrat și mai multe sute…

Într-o ușoară contradicție, eu sunt proaspăt licențiat în profesia de antrenor de atletism și antrenez sportivi ocazional. În timpul liber sunt preparator fizic al unei echipe de fotbal. Din punct de vedere al performantei sportive, m-am oprit la a deveni campion național de maraton, la echipe, tineret  pentru că am ales școala, apoi voluntariarul, apoi munca. Totuși, am arbitrat sute de competiții sportive trecând prin toate nivelurile: arbitru secundar, arbitru senior, secretar de concurs, cronometraj electronic și operator tehnic field terminal. Mai mult de atât, am participat la organizarea Cupei Europei de Aruncări Lungi și am experiență cu transmiterea live pe TV a unei competiții datorită colaborării directe cu TVR pentru câteva campionate balcanice și naționale.

Pentru că am simțit că trebuie să ajut sportul școlar și universitar prin acțiuni concrete, am inițiat de unul singur ASE Student Run, competiție ce a strâns peste 1000 de studenți și elevi din București în fiecare an. Am întâlnit 50 de voluntari minunați in prima ediție, în a doua ediție cam jumătate de echipă s-a reîmprospătat, iar acum suntem aproape 80. Mai multe pe site-ul crosului studenților și elevilor buureșteni.

Să revenim la domnul Rugină. Nu aș putea vorbi la adresa domniei sale decât cu respect pentru tot ceea ce au dăruit atletismului românesc. Asemenea și despre contracandidații mei. Totuși, este timpul ca cineva să schimbe modul în care se petrec lucrurile în acest sport, într-o colaborare strânsă cu toți antrenorii, părinții și cu Federația Română de Atletism.

M-am cam lăudat puțin. Nu agreez ideea de a te lauda, pentru că proiectele trebuie să vorbească de la sine. Totuși, este bine să vorbești în stânga și în dreapta despre ceea ce faci tu. Așa apar susținători, noi persoane implicate și te dezvolți mai rapid.