
Ei, cred că am pus punctul pe „i”!
M-am operat acum câteva zile de hernie inghinală și cu fiecare zi care trece, apar și gândurile acelea:
- „oare când o să pot merge la muncă?”
- „oare de când o să pot sta 8 ore pe scaun? da eu stau mai mult… mai am și de mers…”
- „dacă plec de acasă și pe drum îmi dau seama că nu se mai poate?”
și tooooot felul de alte gânduri….că na…timp de gândit este, acum 😅 – și sunt sigur că oricine trece prin asta, are aceleași gânduri.
Rewind. De la început….
Totul a început cu o aproape insesizabilă durere în zona inghinală, de nici nu știu când. Bănuiesc că totul a început de când am cărat 50 de saci de moloz încărcați mult prea mult. Prins în activitățile zilnice, aproape că nici nu sesisezi… decât atunci când nu mai poți merge.
Am ajuns la domnul dr. Alfred Najm de la Spitalul Clinic Floreasca căruia îi super mulțumesc pentru întreg profesionalismul de care a dat dovadă. Dânsul este medic specialist în chirurgie generală, deși la spital de stat, m-am simțit super în siguranță, „pe mâini bune” cum se zice. Îți dai seama de asta chiar din prima discuție cu dumnealui. Deși este super aglomerat, în momentul în care stă cu tine de vorbă și te consultă, totul se pune pe hold – mai există decât medicul și pacientul la care se adaugă și punctualitatea nemțească, deși nu pare neamț 😊.
Apropo de spitalele de stat: cred cu tărie că spitalele de stat nu mai sunt ce au fost, dar într-un sens bun. Nu am mai fost de mulți ani prin spitale, așa că observ cu mai multă claritate diferențele. Totul este mai modern, înreg personalul este mai bun (mă refer și la empatie, la cum ești tratat și tratat 😅 – haha, jocurile astea de cuvinte…. ).
Dar despre ce trebuia să scriu? A! despre refacere
Primele 48 de ore au fost mai crunte, abia mă puteam mișca, am făcut eforturi serioase să reușesc să parcurs simple drumuri de câțiva pași. Cu toate acestea, de la o zi la alta am putut observa îmbunătățiri uriașe.
A 3-a zi am putut să merg și să stau în picioare în reprize de câteva minute, maxim 5. Cel mai important este să ai gheață (și mare grijă să nu fie niciodată aplicadă direct pe piele și nici să nu se ude bandajele!).
A 4-a zi deja pot sta 10-15 minute în picioare, mobilitatea este mult mai mare. Cel mai important este să te miști cât poți de mult, fără să forțezi. Pauze dese și cam asta e.
Revin cu completări pe măsură ce trece timpul.
Lasă un răspuns