În istoria recentă a lumii a avut loc o evoluție industrială despre care aproape cu toții am învățat la istorie. Aceasta a început în secolul al XVIII-lea cu ajutorul puterii aburilor, iar cel mai elocvent exemplu este locomotiva cu aburi, la care se adaugă mașinile de tors cu aburi (ce au sporit productivitatea de 8 ori) și vaporul cu aburi. Industriile producătoare cunoșteau o creștere a vitezei de producție și de deplasare a bunurilor și mărfurilor.
Revoluția industrială a II-a a avut loc în secolul al XIX-lea odată cu descoperirea electricității. Au apărut liniile de asamblare și producția în masă, deci, a început standardizarea și putem spune chiar globalizarea. S-au dezvoltat industriile alimentare și cele auto în principal, dar nu numai.
Revoluția industrială 3.0 a început în anii 70 prin automatizarea proceselor de producție cu ajutorul roboților cu memorie proprie. În ultimii ani am fi putut gândi că nu mai urmează nimic mai avansat decât niște sisteme de producție care nu mai au nevoie de intervenție umană (exceptând mentenanța și programarea sau reparațiile).
Iată, totuși, că vorbim de revoluția industrială 4.0, o industrie bazată pe tehnologie și pe informație. Informația înseamnă putere și mai înseamnă cunoaștere. Se pot stoca volume de date uriașe cu consumuri de energie foarte mici, iar mai departe pot fi utilizate în sisteme de producție automatizate care învață pe baza informațiilor existente sau care chiar care descoperă noi tipare și posibilități. Producția este aproape autonomă. iar sistemele de producție pot comunica între ele.
Poate că inteligența artificială să fie îmbrăcată într-o viitoare revoluție industrială 5.0 sau 4.2, sau cum or vrea alții să o numească, dar vedem că este utilizată deja în producția contemporană. Premisa acestei revoluții are la bază comunicarea între mașinile de scală mare (M2M – Machine to Machine) și utilizarea IoT (Internet of Things) ce permite o comunicare mai bună și o auto-monitorizare (aceste mașinării putând să se autodiagnostigheze fără necesitatea unei intervenții umane).
În următorii ani vom întâlni și ne vom familiariza cu abrevierile I4.0 sau I4, ambele făcând referire la Industry 4.0.
Componentele I4 sunt: dispozitivele mobile, platformele IoT, tehnologii de detectare a locației, detecția fraudelor și autentificare, printare 3D, senzori smart, big data și analytics, profilarea clienților pe mai multe niveluri, realitate augumentată, vizualizarea datelor.
Tendurile I4 sunt fabricile smart (automatizarea proceselor de fabricație și a schimbului de date), mentenanță predictivă, printarea 3D, utilizarea de senzori inteligenți.
Probabil că cea mai mare provocare va fi asigurarea securității acestor sisteme, mai ales în contextul apariției de noi legi care să asigure și o posibilitate de control din partea guvernelor (ex. Guvernul SUA ce obligă deținătorii de aplicații mobile ce funcționează prin API să asigure o portiță de intrare Guvernului).
Conform Academiei Române, sistemele ciber-fizice (Cyber-Physical Systems, CPS) asigură – prin definiție – cuplarea directă a tehnologiei digitale la realitatea fizică. În noua realitate tehnologică obiectele comunică între ele în așa-zisul Internet al lucrurilor (Internet of Things, IoT). Sunt interconectate într-un sistem și iau decizii inteligente (fără intervenția omului) echipamentele dintr-o linie de fabricație, obiectele de uz casnic dintr-o gospodărie, vehiculele autonome care circulă într-o metropolă, dar și dronele dintr-o escadrilă care invadează o zonă de importanță strategică. Cel mai vizibil impact este cel legat de noua revoluție industrială (Industry 4.0), unde se vorbește de Industrial Internet of Things (IIoT). Problemele de concepție sunt uriașe, reclamând noi dezvoltări hardware și software, în sisteme de o mare complexitate.
Sistemele de fabricație aditive, robotica, inteligența artificială, realitatea virtuală, realitatea augumentată, internetul lucrurilor (obiectelor), analiza big data, viziunea imaginilor (recunoașterea și procesarea imaginilor), cibersecuritatea,
Lasă un răspuns