De ce am ales atletismul? Pro și contra

Ma tot întreabă câte cineva de ce atâta sport. De ce atâta atletism, mai ales și de ce nu îmi văd de ITul meu unde am atâtea proiecte.

Păi, lucrurile sunt simple.
Trebuie să dai ceva înapoi societății de care simți că aparții, pentru o lume mai bună și sa faci ceea ce îți place. A face ceea ce îți place nu cere argumente.

Argumentul emoțional

Am aproape 10 ani de atletism în care am fost și sportiv, și arbitru secundar și arbitru senior, și amenajator și organizator. Am tras cu prietenii de la cronometraj kilometri de mosoare pe stadionul Nicolae Dobrin, am maturat și spălat sala de atletism împreună cu colegii pentru ca sportivii să aibă parte de minime condiții. Am inventat, am inspirat pe alții și am creat propriul software de management al asociației (financiar, arhiva statistică, înscrieri și validări). Când eram sportiv, făceam câte 3-4 ore de antrenament pe zi (pentru că nu aveam talent și trebuia sa muncesc mai mult decât ceilalți care veneau și plecau înainte sa termin eu). A trebuit să renunț la a practica sportul pentru a putea organiza competitii în calitate de președinte al Asociației Municipale de Atletism București.

Sunt mii de ore de muncă și sacrificii în care se regăsește argumentul emoțional pentru care nu as putea renunța niciodată.

Am multe de învățat, dar am trecut prin toate etapele și mă bucur de asta. Am fost și salahor si organizator pentru cupe europene și nu pot decât să mă bucur de toți acești ani și sa le mulțumesc tuturor celor care m-au împins în față.

Acum am eu elevi și studenți și nu numai pe care ii împing în față. Și lor le mulțumesc pentru încredere. La Asociație am o echipă super dedicată și mixtă. Mereu am crezut în simbioza dintre oamenii cu zeci de ani de experiență și tinerii cu zeci de mii de kilojouli de energie.

Argumentul rațional

E clară treaba că din sport nu poți trai decât dacă ai un business. Eu nu am business în sport, dar am în IT. Și vreau să aduc o contribuție unei cauze pentru care simt că pot lupta și pe care o cunosc. Și mai am un vis: acela ca eu să devin sponsor al atletismului având în vedere că nu prea se găsesc.

O nebunie a mea este să construiesc propriile mele active atunci când nu le am și nu ma ajută nimeni. Este greu să găsești sponsori în atletism pentru că nu le poți oferi mare lucru. Singurele excepții au fost la ASE Student Run unde avem un eveniment non profit care targeteaza foarte bine o anumită audiență. Companiile sunt interesate să vină acolo.

Dar în toate acestea există și un argument rațional. Tot timpul am considerat că în atletism m-am format și că tot sportul este cel care mi-a dat puterea de muncă.

Chiar și în meseria mea, poziția și implicarea îmi conferă un avantaj competitiv în fața clienților meu și le asigură un nivel ridicat de încredere.

Misiunea mea în atletism

Misiunea mea este să dezvolt în continuare modul în care se organizează competițiile, să implementez mai multă tehnică IT și să îmi aduc o contribuție care să rămână atunci când eu o să plec.

Mai am lucruri de pus la punct și de contruit, dar pot spune cu toată încrederea că încet-încet ne ridicăm la nivelul unor asociații de înalt nivel din Europa. Avem propria comisie de arbitraj, ne cumpărăm materiale de concurs, avem cea mai avansată platformă de management structuri sportive și cei mai mulți participanți din țară. Avem afiliate celel mai multe cluburi sportive pe ramura atletism. Deja construim și câteva relații instituționale locale pentru că acestea ne mai lipsesc acum. Îmi doresc să avem o relație foarte bună și cu Federația de Atletism și să pot contribui și la nivel național cu orice este nevoie.

Mai sunt atât de multe lucruri de făcut că nu știu dacă mă voi putea opri vreodată și să zic: „Da, bun, treaba mea s-a terminat aici”. Probabil că va fi nevoie de încă 10 ani pentru ca acest sport să crească la un nivel