Cum ne mint respondenții în cercetările de marketing fără să își dea seama

Pentru cei care realizează cercetări de marketing fie pentru clienți, fie pentru propriile afaceri sau pentru licență sau alte lucrări științifice.

Oamenii spun imediat că „Da!”, dar nu vor menționa niciodată în ce condiții este valabil acel „da”.

Am întrebat câțiva prieteni, cât ar fi dispuși să plătească lunar pentru a-și proteja site-urile web. Este o întrebare ce poate deveni parte a unui sondaj al unei cercetări.

Unul dintre prieteni a cerut mai multe detalii. Evident, o cercetare cantitativă nu va putea oferi aceste informații unui respondent, generând un răspuns superficial. Eliminăm posibilitatea acordării unui răspuns superficial prin următoarele variabile:

respondentul îmi este prieten;
respondentul a fost deja filtrat, are profilul pe care îl caut;
respondentul a primit mai multe informații despre aplicația de protecție a site-urilor web (faptul că blochează traficul nedorit, suspicios, folosind o bază de date). Voi dezvolta o astfel de aplicație, dar mai există multe altele care au pachete gratuite și pachete premium. Interesul meu este să am clienți la agenție care să nu fie atacați pentru că astfel de incidente ne fac viața amară tuturor.

Revin la subiectul nostru cu următoarea întrebare de „chestionar”.

Și? Cât ai fi dispus să plătești?

Unii au spus că vor gratuit, alții că nu vor deloc, alții că ar plăti precum alte abonamente ale lor sau ca la Netflix (clienți obișnuiți cu abonamentele), alții au dat intervale. Putem presupune că am făcut o cercetare și că a avut toate aceste variante deja cuprinse. Super! Aș fi aflat că oamenii chiar ar plăti pentru așa ceva, chiar mai mult decât mă așteptam (depășirea ipotezelor).

Chiar m-am întrebat, de ce oare, ipotezele mele erau atât de greșite? Eu mă consider un bun cunoscător al pieței IT pe web, consider că știu deja cam cât plătesc oamenii pe soluții în funcție de profilul lor și mai știu că negociez foarte bine când fac un pachet web astfel încât să ofer cât mai mult, la calitate cât mai bună în limita bugetului clientului.

Așa că, pe unul dintre prieteni, care a răspuns că ar plăti 10-12 euri lunar, l-am întrebat dacă vrea să plătească de luna viitoare. Reducere de prieten, alea alea, 5 euro, dezvolt și eu soluția, în paralel mai pun una consacrată, toate bune.

Răspunsul lui: „Păi, dar nu am bani”.

Am picat în capcana vânzătorului „Hai 2 euro ca să acopăr și eu hostingul serverului mamă”.

– „Mișto, dar nu îmi pasă dacă site-ul este piratat. Ii dau restore la backup” .

Ook. Mulți viruși nu se văd pe online până încep să își facă treaba sau dacă eșuează injecția de cod. Asta este, omul nu știa că site-ul ar putea fi hăckuit dinainte să îți dai seama. Are el backup zilnic, dar se păstrează numai 5 zile. Dacă îți dai seama după 6 zile…

Ideea este că respondentul m-a mințit fără intenție. Pot fi „n” astfel de situații.

Prin urmare, nu mai faceți cercetări sensibile pe bandă rulantă fără să vă gândiți la condițiile sub care fiecare respondent răspunde. Mai mult de atât, respondenții se pot afla sub o presiune socială de a fi cât mai perfecți sau cu un statut social și financiar cât mai înalt.