Scriind fără inspiraţie
Nu am inspiraţie,
A pierit – s-a stins.
Suferă a mea creaţie,
E amorţită – de neatins.
Nu am motive şi nici motivaţie
Între două lumi pararele prins,
Zac neputincios, fără imaginaţie.
De gândul meu am fost respins…
Un alt rând lipsit de fascinaţie,
Să zicem, că e din mine desprins…
Un vers simplu, fără destinaţie
Căci de sentimente nu-i cuprins.
Şi scriu fără înclinaţie
Şi alţii pot şi au atins
gloria şi a lumii admiraţie,
Dar au atins-o dintr-adins.
Dureri, nesomn şi agitaţie
Mă cuprind – mă las învins
Căci nu am puţină inspiraţie,
Propriul meu vers m-a convins.
Coman Paul – Tiberius 21.07.2014
Lasă un răspuns